Anxietatea la copii şi adolescenţi

Frica, această emoţie normală, care are un rol important în apărarea oamenilor în faţa pericolelor, ne sperie adesea mai mult decât pericolul în sine. Adulţii au propriile lor frici, dar de multe ori se îngrijorează în legătură cu fricile copiilor. Se ştie că teama nu este cauzată de evenimente, ci de percepţia noastră asupra evenimentelor. De aceea este necesar să putem face diferenţa între frica apărută ca reacţie firească, funcţională la un pericol real şi anxietate, care este o stare emoţională caracterizată de o frică sau îngrijorare de durată şi de intensitate nejustificat de mare în raport cu un pericol, care uneori este real, dar cu o posibilitate redusă de apariţie, alteori imaginar.Corespunzător nivelului de dezvoltare, copiii mai mici, până în jurul vârstei de 8 ani, nu fac încă în totalitate diferenţa între real şi imaginar, astfel că pot avea teamă de întuneric sau de fiinţe imaginare (monştri). De asemenea, teama de separare, care este observabilă chiar de la vârsta de un an, poate să persiste şi în perioada şcolară, mai ales dacă acel copil nu se simte în siguranţă în familie sau la şcoală. La preadolescenţi şi adolescenţi, odată cu dezvoltarea gândirii abstracte se diversifică şi temerile. Apare anxietatea legată de performanţă, de rezultatele şcolare sau cea socială – în legătură cu acceptarea în grupul de prieteni. Ce observăm la copiii şi adolescenţii cu probleme de anxietate? – Timiditate; – Evitarea situaţiilor care provoacă teamă (evită să iasă din casă, să răspundă la ore, evită de asemenea întâlnirile cu prietenii, colegii, se feresc de situaţii noi); – Iritabilitate; – Tulburări de somn; – Dificultăţi de concentrare; – Dureri fără altă cauză medicală (de exemplu: dureri musculare, abdominale).

Cum putem să-i ajutăm pe cei cu probleme de anxietate?

 Copiii anxioşi pot fi etichetaţi şi pot deveni uşor victime ale hărţuirii sau pot fi izolaţi de către colegi. E nevoie să ştim şi să explicăm că aceşti copii au la un moment dat dificultăţi, dar că ei nu sunt nişte oameni „slabi” sau „fricoşi”.

 Părinţii sau profesorii au tendinţa de a-i încuraja pe copii arătându-le că nu au de ce să se teamă sau insistând ca aceştia să-şi depăşească frica, pentru a deveni „puternici şi curajoşi”. Aceste abordări nu au întotdeauna rezultate pozitive. Unii copii simt că nu au resursele necesare pentru a urma aceste sfaturi, astfel încât consecinţele vor fi opuse: accentuarea anxietăţii, scăderea stimei de sine şi chiar reducerea comunicării cu adulţii. Prin urmare, soluţia este să ascultăm mai întâi, să acceptăm şi să ajutăm copilul să-şi accepte emoţiile.

 Deoarece situaţiile noi generează nesiguranţă, este bine să pregătim copiii atunci când urmează o schimbare, descriindu-le în mod echilibrat în ce constă această schimbare, ce vor face cei din preajma lor şi ce vor avea ei de făcut.

 Nu în ultimul rând, ajutorul specializat este recomandat pentru identificarea şi gestionarea problemelor de anxietate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.